În funcţie de natura materialelor sau substanţelor combustibile prezente în spaţiile afectate de incendiu, care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:
Clasa A: - incendii de materiale solide, a căror combustie are loc în mod normal cu formare de jar (lemn, hârtie, materiale textile, rumeguş, cauciuc)
Clasa B: - incendii de lichide sau solide lichefiabile (benzină, petrol, alcool, lacuri, vopsele, uleiuri, ceară, parafină)
Clasa C: - incendii de gaze (hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă).
Clasa D: - incendii de metale (sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan)

Produsele de stingere sunt substanţe naturale sau obţinute prin diferite procedee tehnologice, şi care, introduse în zona de ardere, creează condiţiile necesare pentru încetarea procesului de ardere.

Apa. Sub formă de jet compact, jet pulverizat, zăpadă, are cea mai mare eficacitate în stingerea incendiilor din clasa A. Efectul de stingere a incendiului cu apă, se realizează în principal, prin răcirea materialului care arde, dar şi prin izolarea suprafeţei incendiate faţă de oxigenul din aer cât şi prin acţiune mecanică.
Fiind bună conducătoare de electricitate, apa nu se recomandă a fi utilizată la stingerea incendiilor în instalaţiile electrice sub tensiune. De asemeni, în contact cu unele substanţe sau produse chimice (carbid, sodiu, potasiu), poate genera explozii sau degaja gaze combustibile care jntensifică arderea.

Spuma. Din punct de vedere al procedeului de obţinere, spumele se clasifică în:
- spumă chimică (utilizată tot mai rar);
- spumă aeromecanică (fizică) - obţinută prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer, azot), într-o soluţie apoasă de spumant.
Spre deosebire de apă, care stinge cu prioritate prin efectulde răcire, spumele reduc evaporarea, izolează combustibilul de flacără şi împiedică accesul oxigenului şi deci, reaprinderea.
Spumele se utilizează pentru stingerea incendiilor din clasa B, pentru cele din clasa A eficacitatea fiind diminuată, comparativ cu cea a apei.
Spumele nu se utilizează pentru stingerea incendiilor la instalaţii electrice sub tensiune (pericol de electrocutare).

Pulberile sunt amestecuri de substanţe chimice solide, fin divizate, având unul sau mai mulţi componenţi principali şi o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de mobilitate şi depozitare. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere, se explică prin acţiunea de inhibare a reacţiilor în lanţ ale arderii.
Se recomandă folosirea pulberilor, la stingerea practic a tuturdr materialelor combustibile, a incendiilor de echipamente electrice sub tensiune, precum şi a incendiilor la temperaturi exterioare foarte scăzute.

Aburul. Efectul de stingere al aburului, se bazează pe reducerea conţinutului procentual de oxigen (la o conncentraţie de 35% a aburului într-o incintă, arderea încetează). Se utilizează numai la instalaţii speciale de stingere.

Îlocuitori de halonii sunt hidrocarburi halogenate, care reacţionează cu produsele de ardere intermediare şi, printr-o reacţie în lanţ, produc efectul de inhibiţie şi sting incendiul.
Din raţiuni ecologice, în prezent sunt înlocuiţi cu substanţe care au acelaşi efect de stingere, dar nu atacă stratul de ozon.

Dioxidul de carbon (CO2) este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B şi C, precum şi incendiilor de instalaţii electrice sub tensiune, permiţând stingerea prin două mecanisme: înlocuirea oxigenului şi răcirea mediului.


STINGĂTOARE. Primele mijloace de intervenţie în caz de incendiu sunt stingătoarele, dispozitive de stingere acţionate manual, care conţin o substanţă care poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiuni formate în interiorul lor.

Clasificare:
1. După tipul substanţei de stingere:
- cu apă pulverizată;
- cu spumă chimică;
- cu pulberi;
- cu dioxid de carbon;
- inlocuitori de haloni.
2. După modul de transport:
- portative (până la 10 kg, capacitate);
- transportabile (pe roţi).

Refularea produselor de stingere conţinute de stingătoare, se face sub efectul unei presiuni inteme, asigurată prin următoarele procedee:
- substanţa de stingere este îmbuteliată sub presiune, energia de refulare fiind asigurată de presiunea vaporilor substanţei, la temperatura normalâ de funcţionare (ex. stingătoare cu CO2);
- presiunea este realizată de un gaz inert, de regulă CO2, introdus în corpul stingătorului în momentul utilizării; gazul este păstrat în butelii şi eliberat prin spargerea unei membrane sau prin deschiderea unui ventil (ex. stingătoare cu apă, pulbere sau spumâ mecanică);
- presurizarea permanentă a stingătorului (tip spray), cu azot sau aer comprimat (ex. stingătoare cu pulberi).

Gazul de presurizare este generat prin reacţia dintre 2 produse chimice (acid+bază), amestecate în momentul punerii în funcţiune a stingătorului (ex. stingătoare cu spumă chimică).