1. Introducere
Securitatea şi sănătatea în muncă ocupă un loc prioritar în agenda socială naţională, din raţiuni atât economice cât şi umanitare.
Industriile bazate pe cunoaştere trebuie să se concentreze pe productivitatea capitalului ceea ce implica productivitatea lucrătorilor calificaţi.

Capitalul uman este constituit din elemente cum ar fi cunoaşterea, abilităţile, aptitudinileşi capacitatea de muncă ce includ aspecte legate de sănătatea fizică şi psihologică.

Accidentele de muncă şi bolile profesionale reprezintă o povară enormă pentru sistemele de protecţie socială publice şi private şi necesită un răspuns integrat, coordonat şi strategic, precum şi o colaborare a principalelor părţi interesate în elaborarea politicilor naţionale.

2. Politica (securităţii şi sănătăţii în muncă)
Rolul politicii de securitate şi sănătate în muncă şi modul de elaborare şi redactare a ei sunt similare cu cele pentru politicile de calitate sau mediu, cu care aceasta trebuie să fie compatibilă.[7,8]

POLITICĂ
respectarea limitelor admise pentru valoarea factorilor de risc = obiectiv minimal

PLANIFICARE

Obiective uşor de cuantificat, urmăritşiverificat;
raportaredirectă la legislaţiesecundarăşiterţiarăvastă, accesibilă

Implementare şi operare
număr mare de înregistrări;
control operaţional complex, specializat;
date concrete (valori ale factorilor de risc, modele de calcul şi simulare) pentru stabilirea măsurilor de răspuns în caz de urgenţă

VERIFICARE ŞI ACŢIUNI
CORECTIVE

posibilităţi de măsurare conform unor metode omologate;
intercompararea rezultatelor .

3.Etapele procesului de implementare a sistemului de management al  S.S.M.
Acţiunile pregătitoare vizează pregătirea angajatorului şi a angajaţilor pentru elaborarea sistemului de management al  s.s.m.
În cadrul acestei etape trebuie avute în vedere următoarele acţiuni:

participarea personalului cu atribuţii în domeniul s.s.m. la cursuri de formare şi perfecţionare de profil (legislaţie, auditul s.s.m., evaluarea riscurilor, managementul s.s.m.), organizate de instituţiile specializate, in acest sens, ar trebui luata in considerare si participarea managerilor la acest gen de cursuri, avand in vedere faptul ca acestia vor avea de jucat un rol deosebit de important in asigurarea functionarii eficiente a viitorului sistem de management al s.s.m.;
documentarea corespunzatoare privind cerintele implementarii sistemului de management al s.s.m. prin parcurgerea unor publicatii de specialitate, inclusiv studierea referentialului si a ghidului de implementare;
asigurarea consultanţei de specialitate pentru elaborarea şi implementarea sistemului, consultanţă pentru care trebuie contractate numai instituţii cu experienţă recunoscută în domeniul s.s.m.
3.1. Elaborarea sistemului de management al s.s.m.:
în cadrul acestei etape se realizează, o analiza iniţială care are rolul sa ofere imaginea stadiului actual al unităţii din punct de vedere al s.s.m.; analiza iniţială trebuie să cuprindă în principal: evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională; auditarea de conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul s.s.m.
pe baza rezultatelor acestor acţiuni angajatorul va defini politica şi obiectivele de s.s.m.; în funcţie de aceste elemente, se planifică şi celelalte elemente ale sistemului de management.
3.2. Implementarea sistemului de management al s.s.m.:
- trebuie condusă pe patru direcţii:

asigurarea implicării active a tuturor angajaţilor prin: stabilirea structurii sistemului şi a responsabilităţilor; identificarea şi acoperirea necesarului de instruire şi competenţă pentru angajaţii de la fiecare nivel al unităţii; stabilirea şi menţinerea unor căi eficiente de consultare şi comunicare cu angajaţii, în probleme de s.s.m.
stabilirea şi menţinerea unor căi eficiente de comunicare cu organisme exterioare unităţii;
documentarea corespunzătoare a cerinţelor sistemului şi stabilirea tuturor aspectelor necesare privind controlul documentelor şi al datelor
stabilirea unor măsuri eficiente pentru prevenirea şi controlul riscurilor generate de activitatea unităţii (în special situaţiile de urgenţă) sau care pot fi induse din exterior prin achiziţionarea de bunuri şi servicii sau activităţile desfăşurate de contractanţi.
4. Bune practici
Necesitatea aplicării bunelor practici la locurile de muncă se reflectă în creşterea securităţii şi sănătăţii la locurile de muncă, pentru aceasta trebuie să se ţină cont de următoarele principii:

Toate vătămările pot fi prevenite
Personalul de conducere, de la vârful corporaţiei şi până la supraveghetorii din prima linie, este responsabil în ceea ce priveţte prevenirea vătămărilor
Energia combinată a întregii organizaţii este necesară pentru a se asigura îmbunătăţirea continuă şi atingerea excelenţei în materie de securitate
Toate expunerile profesionale ce ar putea conduce la vătămări sau îmbolnăviri profesionale pot fi controlate
Securitatea este o condiţie ce ţine de forţa de muncă
Recunoaşterea necesităţii de a instrui angajaţii pentru a lucra in condiţii de securitate
Managementul trebuie să auditeze performanţa la locul de muncă pentru a evalua succesul programului de securitate.
Toate deficienţele trebuie prompt corectate
Securitatea este o parte constitutivă din fiecare activitate dar securitatea este, în acelaşi timp, o parte din viaţa fiecăruia .
Securitatea este o bună afacere
Securitatea trebuie integrată ca un demers esenţial şi o valoare personală



5. Studiu de caz
Implementarea bunelor practici în activitatea de construcţii.

Societatea pilot are un număr total de 282 angajaţi.

Strategia adoptată:

Deplasarea echipei de specialişti la sediul unităţii;
Culegerea de informaţii;
Transmiterea de informaţii conducerii societăţii pilot;
Organizarea unei întruniri de lucru la sediul unităţii;

" />

În urma interviurilor luate lucrătorilor, s-a constatat că majoritatea din cele opt grupe profesionale de lucratori in constructii au afirmat că durerile de spate şi de umeri sunt forme prevalente ale afecţiunilor musculo - scheletale, deseori datorate executării sarcinilor de lucru.

Cu toate acestea, zone ale corpului ca încheieturi, şolduri şi picioare au fost mai rar menţionate ca fiind afectate, exceptând operatorii de maşini şi lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea la înălţime care au prezentat dureri în aceste părţi ale corpului.

Pe parcursul interviurilor, lucrătorii au menţionat câteva măsuri aplicate de ei în vederea reducerii sau prevenirii durerilor de tip musculo-scheletale legate de activitatea lor profesională.

Multe dintre măsurile menţionate sunt comune pentru aproape toate cele 8 grupe; altele au părut a fi importante numai pentru anumite grupe de lucrători şi nu au fost amintite deloc de alte grupe.


" />

Acestea sunt doar câteva soluţii optime utilizate pe şantierul de construcţii şi care s-au dovedit a fi recunoscute pentru reducerea şi chiar eliminarea problemelor musculo - scheletale de ordin profesional, apărute în rândul lucrătorilor. [2]

În urma interviurilor, a reieşit că există un echilibru fragil între sarcinile de lucru, controlul asupra lor şi resursele disponibile pentru realizarea acestor sarcini. Marea majoritate din fiecare grup de lucrători intervievaţi au precizat că poziţiile incomode de lucru au impact asupra sănătăţii lor musculo - scheletale. Constructorii au menţionat că lucrul deasupra umerilor, pe genunchi, şi munca statică au condus la poziţii incomode de lucru. Unii lucrători au văzut anumite poziţii incomode de lucru ca datorându-se spaţiului limitat de lucru sau/şi lipsa uneltelor de mână adecvate şi afacilităţilor mecanice, ceea ce i-a împiedicat să îşi desfăşoare activitatea într-o postură de lucru corectă.

Din interviuri, al doilea factor ca importanţă, care influenţează sănătatea, a reieşit a fi manipularea materialelor grele.

Toate grupele de lucrători, cu excepţia operatorilor maşinişti, au spus că manipularea manuală a materialelor grele încă mai reprezintă o problemă pentru sănătatea lor musculo-scheletică. Cu toate acestea au fost lucrători în toate grupele profesionale care au recunoscut că în ultima perioadă s-a mai diminuat din manipularea manuală datorită creşterii numărului facilităţilor mecanice (cum ar fi dispozitive de ridicat, macarale, cărucioare) pe şantierele de construcţii. Scopul studiului a fost ca atât angajatul cât şi angajatorul sa conştientizeze importanţa respectării prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, referitoare la manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători şi importanţa adoptării de bune practici în timpul lucrului . In acest sens s-au utilizat materiale noi, unelte si echipamente noi pentru a uşura desfăşurarea activităţii pe şantierele de construcţii.

Practicile de lucru au fost îmbunătăţite aplicându-se tehnici de lucru mai eficiente, s-a schimbat modul în care este organizată activitatea profesională, în vederea reducerii riscului de accidentare.

8. Concluzii
Rolul securităţii şi sănătăţii în muncă este primordial pentru consolidarea competitivităţii şi a productivităţii întreprinderilor, prin efectele pozitive pe care le produce: reducerea costurilor cu accidentele, incidentele şi bolile şi creşterea motivării în muncă. Accidentele de muncă şi bolile profesionale reprezintă o povară enormă pentru sistemele de protecţie socială publice şi private şi necesită un răspuns integrat, coordonat şi strategic, precum şi o colaborare a principalelor părţi interesate în elaborarea politicilor naţionale.

Studiul efectuat pe un santier de constructii si-a atins scopul cu privire la constientizarea lucrătorilor şi a angajatorilor, necesitatii crearii unui mediu de lucru sigur şi sănătos.

Crearea unui mediu de lucru mai sigur şi mai sănătos în Europa reprezintă un obiectiv caredepăşeşte resursele şi expertiza unei singure ţări sau unei singure instituţii.